Inceputurile, conform unei legende locale ce pare verosimila se gasesc in perioada medievala. Primii locuitori ai localitatii ar fi fost slavii, numele de azi, Zagar provenind din “Zagorita” , a caror traducere aproximativa ar insemna “Dupa dealuri”. Sasii, cei ce au edificat comuna de azi au fost colonizati initial pe malul stang al Tarnavei Mici de unde s-au refugiat aici in urma unei invazii tataresti ( probabil intre 1242-1300). Exista o atestare documentara sigura pe aceste locuri din 1412, dezavantaj fata de Seleusul Mic, sat apartinator care este atestat cert la 12 noiebmrie 1319 ( Franz Zimmerman si Karl Werner “Urkundenbuch zur Geschichte der Deutchen in Siebenburgen”, volumul 1-1191-1342, pagina 352, Sibiu, 1892).

Mai tarziu, dupa 1800, s-a impus denumirea saseasca de “RODE”.

Ocupatiile de baza a locuitorilor au fost legate de pamanturi roditoare, favorabile culturilor cerealiere, cartofilor, legumelor si mai ales a vitei de vie care a facut renumele vinului de Zagar. Pasunile si fanetele bogate au favorizat cresterea animalelor. Biserica fortificata s-a finalizat in 1785, dovada a prosperitatii si credintei comunitatii sasesti. Pana in deceniul VII al secolului trecut localitatea s-a dezvoltat ca o puternica comunitate saseasca atingand probabil maximul sau istoric in 1962 ( 2325 locuitori).

Dupa aceasta perioada de relativa prosperitate a regimului comunist incepe exodul masiv al sasilor in Germania, plecarea spre zonele urbane a tinerilor care se finalizeaza cu declinul economic si social din perioada 1990-2000. Cativa ani dupa prabusirea comunismului a existat speranta intoarcerii unei parti a sasilor.

Aceasta nostalgie a regretului pentru plecarea unei populatii harnice, disciplinate si tenace, cu o puternica traditie comunitara se pastreaza si azi fiind asociata cu disparitia renumitelor podgorii, a frumoaselor obiceiuri si traditii locale, mai ales ca altele nu s-au putut consolida inca in randul actualilor locuitori.